De-a v-aţi ascunselea prin cartier

hide and seek

Îmi aduc aminte de jocurile din faţa blocului care câteodată ajungeau să cuprindă tot cartierul şi participau copii cărora nici nu le ştiam numele. Ne jucam de-a v-aţi ascunselea de la amiază şi până pe la 11 noaptea când părinţii veneau după noi ieşiţi din sărite că nu ne mai puteau aduna de pe străzi în nici un fel. Mâna sus cine îşi aminteşte de asemenea jocuri!

Dar ia să vă întreb ceva. S-a întâmplat vreodată să dispară vreun copil fără urmă? Sau să vă sperie vreun individ dubios? Mie sincer nu mi s-a-ntâmplat niciodată şi nici nu am auzit asemenea întâmplări în copilărie. Doar când a venit frumoasa democraţie şi ne-am deschis şi noi la minţi au început să se-ntâmple tot felul de lucruri ciudate.

Ce să zicem acum, în vremurile noastre glorioase? Anul trecut întreg oraşul meu de 40 de mii de locuitori a fost zguduit de o întâmplare terifiantă. O fetiţă de zece ani a fost trimisă de părinţi la barul de pe colt pe la ora trei după masa să cumpere ţigări (!). A cumpărat ţigările, după spusele barmanului, dar acasă nu a mai ajuns până în ziua de azi.

Întrebarea mea este: cum să-ţi laşi copilul să iasă la joacă? Cum să-l laşi să meargă la şcoală măcar? Eşti nevoit să te obişnuieşti cu idea că într-o bună zi nu se va mai întoarce acasă?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s