Cazurile de copii uitaţi acasă de către părinții acestor ce pleacă în străinătate pentru a avea parte de un job mai bun sunt nenumărate. Nu știu dacă opinia mea este corectă, însă aceștia nu se pot numi părinţi responsabili în adevăratul sens al cuvântului. Cunosc situația salariilor din România, însă cred că mulți dintre acești copii uitaţi ar prefera resurse materiale mai puține în schimbul prezenței părinților. Să spunem că plecarea unuia dintre părinți este maximul de înduplecare pe care un copil îl poate suporta, însă lipsa ambilor părinți poate afecta copilul atât pe plan profesional cât și pe plan sentimental. Toți copiii (fără excepții) au nevoie la un moment dat de anumite sfaturi pe care doar părinții le pot oferi. Ca o concluzie, cred că este evident că sunt împotriva aceste idei, deoarece un copil nu se poate descurca. Nu degeaba începând cu vârsta de 18 ani o persoană răspunde 100% singură de acțiunile pe care le face și nu mai devreme.
Puiul meu 