Un copil care a crescut într-un mediu familial organizat şi s-a bucurat de atenţia constantă a membrilor familiei este un viitor adult sănătos. Pentru a fi fericiţi, micuţii noştri nu au nevoie doar de cele mai bune obiecte de îmbrăcăminte, de cea mai bună mâncare sau cele mai noi gadget-uri, ci au nevoie de ocrotire, atenţie şi de un nivel crescut al interacțiunii. Foarte multe familii leagă creşterea copiilor de asigurarea celor mai bune condiţii de hrană, distracţie, sănătate şi învăţământ, ceea ce înseamnă stat peste program la serviciu pentru obţinerea mai multor bani. De cele mai multe ori uită că nişte copii fericiți înseamnă nişte copii care interacționează des cu părinţii lor, iar numeroasele cazuri de copii abandonaţi în seama bunicilor a condus la transformarea acestora în nişte adolescenți cu probleme şi în nişte adulţi cu traume psihice şi emoţionale. Să pornim de la premiza cea mai simplă: atât timp cât vom fi cât mai mult în preajma lor, vom avea nişte copii fericiți, noi vom fi nişte părinţi fericiţi, iar ei vor deveni nişte adulţi sănătoşi din toate punctele de vedere.
Codul bunelor maniere pentru copii
Celebra expresie “cei 7 ani de acasă” s-ar putea transpune cel mai bine pentru cei mici prin codul bunelor maniere pentru copii, o colecţie de sfaturi şi învăţături pentru buna creştere şi un comportament impecabil în societate. Dat fiind faptul că vârsta acestora poate afecta înţelegerea exactă a acestui cod şi a învăţămintelor sale, una dintre acele metode eficiente care dau rezultate este exemplu personal. Atunci când îi arăţi unui copil ce are de făcut în cazul în care întâlneşte o persoană în vârstă pe stradă, ce trebuie să-i spună sau cum o poate ajuta când este cazul, precum şi cum să se comporte în alte cazuri şi situaţii reprezintă cea mai rapidă metodă de învăţare pentru un copil. Părinţii trebuie să fie foarte atenţi la modul de însuşire a tuturor acestor sfaturi şi să dubleze valoarea celor predate prin citirea din codul bunelor maniere pentru copii de la vârsta la care cei mici încep să priceapă ceea ce li se comunica. Totul, bineînţeles, dublat de puterea exemplului!
Codul bunelor maniere pentru copii
Celebra expresie “cei 7 ani de acasă” s-ar putea transpune cel mai bine pentru cei mici prin codul bunelor maniere pentru copii, o colecţie de sfaturi şi învăţături pentru buna creştere şi un comportament impecabil în societate. Dat fiind faptul că vârsta acestora poate afecta înţelegerea exactă a acestui cod şi a învăţămintelor sale, una dintre acele metode eficiente care dau rezultate este exemplu personal. Atunci când îi arăţi unui copil ce are de făcut în cazul în care întâlneşte o persoană în vârstă pe stradă, ce trebuie să-i spună sau cum o poate ajuta când este cazul, precum şi cum să se comporte în alte cazuri şi situaţii reprezintă cea mai rapidă metodă de învăţare pentru un copil. Părinţii trebuie să fie foarte atenţi la modul de însuşire a tuturor acestor sfaturi şi să dubleze valoarea celor predate prin citirea din codul bunelor maniere pentru copii de la vârsta la care cei mici încep să priceapă ceea ce li se comunica. Totul, bineînţeles, dublat de puterea exemplului!
Învaţă-i răbdare prin puterea exemplului!
Copiii văd, în persoanele din jurul lor, cele mai bune modele de urmat în viaţă; încă din copilărie, mama şi tata sunt acele exemple pe care micuţii îi urmăresc cu mare atenţie şi de foarte multe ori acţionează exact aşa cum i-au văzut pe aceştia că procedează. Din câte se poate observa, puterea exemplului este o caracteristică puternică de care un părinte se poate folosi pentru a-şi educa copilul în aşa fel încât acesta să înveţe cum să fie răbdător. Este foarte greu să-ţi păstrezi calmul şi să exersezi răbdarea cu copii care au văzut cum părinţii lor se enervează foarte rapid. În acest caz, puterea exemplului, care a fost folosită de prea multe ori în mod greşit, cu greu poate fi îndreptată, însă acest lucru se poate în special atunci când copiii au parte la grădiniţă de un educator calm şi liniştit sau la şcoală, în ciclul primar, când învăţătoarea îi ajută să-şi exerseze răbdarea. Însă, cu siguranţă, părinţii sunt cele mai elocvente exemple pentru copil, iar învăţarea şi exersarea răbdării se poate face cel mai bine în mediul familial.
Copii uitaţi acasă
Cazurile de copii uitaţi acasă de către părinții acestor ce pleacă în străinătate pentru a avea parte de un job mai bun sunt nenumărate. Nu știu dacă opinia mea este corectă, însă aceștia nu se pot numi părinţi responsabili în adevăratul sens al cuvântului. Cunosc situația salariilor din România, însă cred că mulți dintre acești copii uitaţi ar prefera resurse materiale mai puține în schimbul prezenței părinților. Să spunem că plecarea unuia dintre părinți este maximul de înduplecare pe care un copil îl poate suporta, însă lipsa ambilor părinți poate afecta copilul atât pe plan profesional cât și pe plan sentimental. Toți copiii (fără excepții) au nevoie la un moment dat de anumite sfaturi pe care doar părinții le pot oferi. Ca o concluzie, cred că este evident că sunt împotriva aceste idei, deoarece un copil nu se poate descurca. Nu degeaba începând cu vârsta de 18 ani o persoană răspunde 100% singură de acțiunile pe care le face și nu mai devreme.
Maturizarea prea rapidă
Maturizarea prea rapidă este o problemă des întâlnită în zilele noastre, cauzele fiind deseori greu de identificat. După cum probabil știți, pubertatea își face apariția în viața fetelor între 8 si 13 ani și între 9 si 14 ani în cazul băieților.
Există și cauze în care pubertatea începe înaintea de atingerea vârstei minime, caz în care putem vorbi despre pubertatea precoce. Deși exista cazuri extrem de rare în care putem vorbi despre o boala, în general cauzele maturizării timpurii sunt greu de identificat și de asemenea neimportante.
Felul în care se manifestă pubertatea în cazul ambelor sexe este bine cunoscut de fiecare dintre noi. În cazul băieților putem vorbi despre dezvoltarea organelor genitale, apariția părului facial și o evidentă îngroșare a vocii.
Fetelor li se vor dezvolta sânii, acesta fiind unul dintre primele semne ale pubertății, după care și menstruația își va face apariția după un timp de câțiva ani de la apariția primelor simptome. Deși există cazuri în care maturizarea prea rapidă își face apariția, nu există remedii clare pe care să le aplicați în creşterea copiilor pentru a preveni acest lucru.
Concediul de maternitate
Concediul de maternitate este concediul de care beneficiaza femeile însărcinate. Are o durată de 126 de zile – 63 de zile prenatal și 63 de zile postnatal. Acesta are scopul de a scuti femeile de eforturi care ar putea dăuna sarcinii și pentru a își păstra energia. Pe lângă acestea, acest concediu este plătit, spre a nu cauza pierderi financiare. Astfel, prin acest concediu se oferă mamelor timp și resurse pentru a își putea crește copilul/copii. Nu este nevoie să specific cât de important este acest lucru. Șansele ca o sarcină să se dezvolte în mod corect cresc considerabil dacă mama nu este supusă la stres sau efort. Postnatal, este extrem de important ca mama să petreacă timp cu copilul/copii (se liniștesc dacă ascultă bătăile inimii mamei lor), pentru a începe să dezvolte o legătură tot mai strânsă și pentru a avea grijă de acesta/aceștia. În concluzie, concediul de maternitate nu are neajunsuri și reprezintă o necesitate pentru mămicile de pretutindeni.
Cum construiști o legătură pozitivă cu copilul tău?
Părinții se întâlnesc des cu o mulțime de provocări și probleme, care de multe ori compromit capacitatea lor de a oferi cei mai bun copilului, atât pe plan material sau chiar emoțional. În ciuda obstacolelor întâlnite o legătură pozitivă între părinte și copil nu e un vis. Este nevoie de efort mare și o investiție bogată de sentimente. M-am gândit să vă împărtășesc câteva trucuri pe care le-am citit nu de mult și mi s-au părut foarte practice.
Deșii fiecare părinte își iubește copilul, el are nevoie să audă frecvent de la părinți, deci spune-i mereu că îl iubești. Lasă-ți copilul să te cunoască bine, fă-ți cunoscute credințele și convingerile tale. Crește odată cu copilul tău. Ce trebuie să faci? Joacăte cu el, implicăte cât mai mult în lumea lui, și să-i fii aproape. O altă idee bună să luați masa împreună. Ar fi bine să devină un obicei ca măcar o dată pe zi 
familia să se reunească în jurul mesei. Pe lângă acest fapt e bine să stabilești o rutină de seară. Creează momente speciale și unice între tine și copil. Respectă-ți copilul, adică nu-i ignora dorințele și alegerile, chiar dacă ele nu sunt potrivite, nu le ignora, explicăi de ce nu pot fi puse în practică. Fă din copil o prioritate în viață, petrece cu el timp de calitate. Și încă un sfat, comunică permanent cu copilul tău. Ajută-l să-și dezvolte comunicarea și să spună mereu ce simte. în acest fel va căpăta încredere în tine și va fi comunicativ și el.
Cea mai mare bucurie pentru un părinte este să își vadă copilul fericit. Dacă reușești să construiești o legătură pozitivă între tine și copilul tău vei savura cu adevărat bucuria de a fi părinte. Și eu îmi doresc acest miracol.
Părinți perfecționiști…copii nefericiți
Copiii sunt oglinda părinților în care se reflectă imaginea familiei. Deseori această viziune nu este una pozitivă. Care este motivul? Răspunsul e simplu: comportamentul copiilor exprimă foarte bine conflictele între 
părinți. Un copil dificil este creația unor părinți dificili.
Să vorbim puțin despre părinții perfecționiști. Părinții din această tipologie pretind doar rezultate excelente de la copiii lor. Deseori vedem părinți care caută cele mai renumite grădinițe, școli, monitorizează pas cu pas activitatea școlară a copilului, încercă să impună tot feluri de activități, chiar dacă copilul nu prezintă nici un fel de talent deosebit. Rezultatul? Copiii crescuți astfel devin deseori suprasolicitați. Pe de altă parte trăiesc constant sub teama insuccesului în viață. Așteptările prea mari îi transformă pe copii în persoane triste, dezamăgite și frustrate.
Ce pot face părinții ca să fie mai toleranți și mai puțin perfecționiști? Fiecare părinte trebuie să găsească un echilibru între dorințele lui și nevoile copilului. Deși nu întotdeauna suntem de acord cu acest fapt, este bine ca micuții să facă propriile lor greșeli și să-si aleagă drumul pe care vor să-l urmeze. Părinții au menirea de a ghida pașii copilului, să-l ajute și să-l sprijine. Copilului nu ar trebui să-i fie teamă de eșec. Cu toții trebuie să acceptăm faptul că nu toate lucrurile ies așa cum vrem noi.
Viața este plină de neprevăzut. Toată lumea greșește, important este cum mergi mai departe. Un părinte echilibrat va avea un copil fericit și echilibrat la rândul lui.
Noua adeverință medicală pentru școală/grădiniță – o pacoste pentru părinți
Așa cum e deja o tradiție la români, și noua adeverință medicală care se cere la școală/grădiniță a devenit obligatorie după începerea școlii și, după cum se subînțelege, după ce părinții grijulii au apelat deja la medicul de familie pentru vechea adeverință de vaccinuri.
Așa am pățit și eu, frumos am mers înainte de 14 septembrie la medicul de familie care mi-a eliberat adeverința cu vaccinurile, iar la prima ședință ce noutăți are Doamna Educatoare? Trebuie, desigur o altă adeverință care, culmea, e obligatoriu de prezentat la școală/grădiniță până în data de 1 octombrie.
Bine, am sunat la medicul de familie care îmi zice că din cauza aglomerației cauzate de ce altceva decât noua adeverință, nu mă poate programa decât pe 8 octombrie. Sună cunoscut? Să nu mai vorbim de irascibilitatea D-nei doctor care, din cauza prea multor copii nu mai poate produce nici măcar un mic zâmbet pentru ca băiețelul meu de 3 ani să nu urle la vederea ustensilelor medicale. A, da, și să mai amintim și bolile infecțioase care se iau în voie în sălile de așteptare supraaglomerate…
Atenție, părinți! Analizele medicale NU sunt obligatorii, ele sunt cerute doar de unele școli care dezinformează părinții!
Da, și când te gândești că toate aceste neplăceri puteau fi evitate dacă legea cu pricina se aproba și se anunța să zicem cu o lună mai devreme…
Puiul meu 